„Auzi, da’ nu luam si noi pentru cei de acasa niste prostioare din Amsterdam?”
„…?!?!”
„Hai sa intram in magazinu’ asta, uite in spate, parca au saboti”
Pana sa apuc sa raspund ca domnul din usa cu ochi sagalnici si injectati precum si mirosul dulceag care se degaja par sa nu-mi dea impresia de boutique cu de toate ci e unul specializat in vise, doamna deja a disparut in spatele magazinului.
Intru dupa, mascul alpha, sa se stie ca in casa asta canta cocosul, nu gaina.
Rasta din usa ma urmeaza cu un pas lent, plutind si zambind. Mirosul de iarba verde de acasa, cu mirodenii, bio, mai iute sau mai dulce, cu vise colorate sau alb negru, dupa dorinte si putinte ma inconjoara instant.
Magazinul de weed de Amsterdam e mirobolant si miraculos: ultimele racnete in materie de aparatura de supt, suflat, aprins, mestecat, injectat. Precum ochii domnului. Care ma priveste amuzat in timp ce doamna scocioraste sabotii de lemn. Pe care a catadicsit sa-i caute la numar intr-un magazin care numai in saboti nu e specializat. Privesc tricourile cu rock, sange, weed, trifoi, make weed not war si incerc sa nu ating nimic din ce as putea rasturna, fuma, calca, darama. Locul e stramt si trupul e mare, domnul e mic, subtirel si ma intreaba binevoitor intr-o engleza de cartier cu ce sa ma serveasca. Nevasta in continuare are vid de jur imprejurul simturilor, mirosurilor, auzurilor. Marimea 38, 41, 32. Eu zambesc transpirat si ma gandesc „Shit, in seara asta plecam, ce misto era sa mai stam o noapte si sa gustam din prajituricile astea”. Pofta vine zambind si o elimin din start. Papila se usuca si incearca totusi sa faca putina conversatie cu rasta boy. „Astazi nimic, Doamna e la butoane!” Rade incetisor si-mi face cu ochiul dandu-mi un fum delicios in rotocoale peste nari. Trag adanc in piept, tin bine 1,2,3,4,5 si dau la stanga dupa ce expir. Pardon, datul la stanga e in alte timpuri. Aici intreb, ca sa mai treaca timpul, urland mental la zeii ierburilor si sabotilor olandezi pe care nevasta-mea i-a gasit in nicaieri altundeva decat intr-un magazin de iarba verde de acasa:”Se poate plati si cu cardul?”. Pisica de Cheshire dezvaluie doua randuri sparte de dinti negri de vise si-mi spune moale:”Nu. Dar am un amic care poate sa-ti ia cardul si sa scoata bani de la un bancomat din apropiere si se intoarce repede” La randul meu rad sovietic, gros si tare, poate poate Doamna se activeaza. Slava Bogu, o vad cu ochii stralucind in cap si victorioasa cum se apropie de tejghea. Dispar incet in background si las lucrurile sa se petreaca. Are schimbat, ultimii euro, la fix, hai cu sosonii traditionali amsterDamezi. Iesim.
Intreb: „Da’ tu nu ti-ai dat seama in ce magazin am intrat?” „Cu de toate, nu?” zice.
Zic si io in minte, in timp ce undeva in spate rasta guy se uita lung dupa noi:”Fuck, acum era momentul!”
Next time lasam Doamna acas’ si direct in cofetarie intram, am zis!
Aici galeria foto:https://goo.gl/photos/wBBXD4a1mybQTKx16
