Axioma: sa nu spui niciodata „Imi place aici ca e liniste”. In 2 min va porni un pickhammer pe undeva, cat sa iti rada in nas.
In alta ordine de idei, e misto sa parcurgi vecinatarile toamna, cand turistii s-au dus in ale lor, cand localnicii sunt in ale lor, doar tu esti in ale tale, haihui si pierde vara, chiar daca e toamna. Reusesti sa cunosti poporul nu doar din spoilerul lui frumos vopsit cat sa primeasca si sa zambeasca turistului ocazional, ci si sa-l vezi la munca si sa-l afli exact asa cum e el in fiecare zi cand nu poarta costum.
In pijamaua si treningul zilnic, sarbii si muntenegrenii sunt cam aceeasi apa si acelasi pamant. In special rosu, intalnit indeosebi si in Croatia si in cam toata zona asta muntoasa si pitoreasca.
Totusi, si asta nu credeam sa o spunem vreodata, am ajuns sa dam mai multe bile albe romanilor decat ne-am fi asteptat si poate chiar si dorit.
Nu ai sa intalnesti benzinar de Romania care sa nu rupa nitel in engleza, indiferent in ce sat netrecut pe harta ar fi benzinaria aia. Pentru ca in Slovacia si Muntenegru, avem o problema cu alta limba, oricare alta limba, in afara de a noastra. Chiar si la benzinarii. Nu, nu vorbim decat limba noastra. Iete asa, ca nu avem chef, ca nu ne intereseaza, ca nu ne trebuie. Nem tudom, dispare vous.
Mai mult de atat, am constatat cu surprindere ca romanul la volan, chiar daca e mai zgomotos si animal decat vecinatatile, e si mai prietenos si saritor decat acesta. Sarbilor si muntenegrenilor li se foarte rupe daca intalnesc radar pe drum, nu te „semnalizeaza” prieteneste din faruri, nu sar sa te ajute in nici un fel.
Noi, noi suntem singurii si cei mai frumosi!
De fapt, nu sar deloc, indiferent de situatie. Se cam uita ashea la tine, li se cam lehamite in minte, de ei, de viata, de tine, indiferent de unde vii si isi vad de treburile lor. Nu sar in nici un fel, nu deranjeaza in nici un fel, li se cam foarte rupe in orice fel, vezi asta din privirea lor focalizata in zarea din spatele tau si asta a fost comuna si la unison: nu sunt nici foarte frumosi. Nici frumosi si nici proaspeti in culorile cu care se imbraca.
Dar La Naiba, zise Irina Nistor, nu am venit aici sa facem un sondaj de cum se imbraca, de ce se rahatesc si ei pe strada, caci multi rahati proaspeti sau mai tristi ne-au mai iesit zau in cale zilele astea, de ce au homelessii lor care dorm prin ce boschete apuca, de ce nu stiu limbi europene sau asiatice etc.
Da’ de ce ati venit aici, a?
Am venit sa constatam ca MunteNegru asta e cum ii zice numele, ca o fi Romania minunata geografic vorbind dar zona bate la popou orice lant carpatic danubiano pontic, in fiecare metru, km si 100 de km. Valea Oltului inmultita cu 100 si de-a lungul si de-a latul si, mai ales, de-a inaltul. Scary tare si cu un mare feeling. De la un capat la altul. Si apoi ajungi la mare. Si zici ca ai dat de Monte Carlo combinat nitel cu Cannes unde Andreea Marin isi intretine zambetul lipit si unde soselele sunt intr-un mare mare mare fel. Kotor, Tivat si toate golfuletele si golfurile si insulele mici doar cat sa arunci asa, in sictir pe ele, cate o manastire. Cand nu o infigi in munte la propriu. De ai dracu’. Asta la prima mana zise.
Miercuri azi. Revenim
