prietenilor mei care au de-a face cu ei

despre turistul caruia i se cuvine pentru ca plateste
in marea lui majoritate nesimtitoriu si je m’en fiche pentru ca am dat banu’.
sa nu intelegem totusi gresit: nu palavragim aici de turistul in general care plateste corect serviciile si e plin de bun simt si recunostinta si in banca lui si care nu simte nevoia sa-si faca neaparat cunoscuta prezenta chiar si prin absenta. noi batem campii aici doar despre turistul care considera ca i se cuvine: frate, am dat banu’, eu sunt acum stapan ‘aci! mananc pana crap pentru ca am platit, chiar daca nu mi-e foame, ma sui cu picioarele pe scaune, fac galagie cat vrea muschiu’ meu si in general mi se rupe pentru ca am platit! punct.
si am observat asta, si cu propriul ochi pentru detaliu si din discutiile cu ai mei pretenari din zona asta calcata in picioare de hoarda asa zis turistica:
in general, cel care are de comentat la 3 lei „din principiu, pentru ca nu e normal sa etc etc”, care intarzie cu nonsalanta peste o ora la programul de masa sau la intalnirile organizate de gazda, de locatie, de organizator, din desigur deosebit de importante motive gen: nu ne-am trezit, a fost aglomeratie, n-am stiut etc etc, cel care doreste senin, atunci/acum/aici/pe loc lucruri pe care nu le-a specificat atunci cand a rezervat/s-a cazat, cel care crede ca soarele se invarte pe cer special pentru el si doar pentru familia lui ( si ea la fel ca el, cum altfel?…aschia nu sare etc etc ), eeee, onorabilul asta am observat zic, e si cel mai nesimtit din curtea scolii.
nesimtit si fericit.
pai si cum sa nu-i invidiezi tu atunci pe suficientii senini care cred ca li se cuvine orice badranie, neam prostie si omisiune prin prezenta pentru ca, nu-i asa, au platit?!
si prietenii mei din lumea hotelurilor, agentiilor de turism, companiilor de transport, pensiunilor si restaurantelor stiu cel mai bine despre ce batem noi campii aici.
nesimtitul fericit nu mai sta sa se gandeascaca in spatele carnatului ala pe care il infuleca noaptea la ora 10, la o ora dupa inchiderea restaurantului dar pe care la rugamintile intarziatului i-a fost pregatit, e pregatit de doua maini care nu sunt nascute pe lumea asta special sa-i faca lui pohtele si bucuriile.
bipedul (re)tras din maimuta care trage de scaun sau se suie cu picioarele pe canapeaua din lounge sau de la receptie nu mai sta sa se gandeascaca ea e pusa acolo de niste omuleti care s-au gandit ce sa faca ei sa-i fie mai bine si mai comod turistului simtit precum si celui ne.
mai ales celui ne, cel care are de comentat ca apa susura, podeaua scartaie, cainele latra, de ce nu e mall in zona, scara e prea abrupta si pretul e „prea scump pentru serviciile oferite”
asta in timp ce-si aduce sticla de vin si sandvisurile de acasa, isi lasa plodul manca’l’ar tata sa urle peste dealuri si vai si sa duduie alergand prin hotel ca „asa sunt copiii” (cica e gresita asta si raspunsul ar fi: asa sunt copiii tai + am intalnit si parinti misto tare)
clientul nostru, stapanul nostru care are de comentat cand plateste 50 de ron/noapte la un hotel de 2 stele ca de ce nu are conditii de 5 stele si uita ca mirosul de branza nu iese nici cu benzina de cayenne si nici cu chiloti victoria „sicret”, care se arunca in piscina hotelului de 4* de la bulgari chiar din balcon lipaind apoi in picioarele goale siroind de apa pana in camera si apoi iar baldabac!
clientul nostru stapanul nostru! no shit! de cand si pana cand s-a instaurat prostia asta?!
eu votez cu „ne rezervam dreptul de a ne alege clientii”. punct.
(cu varianta care imi place atat de tare, pe dinafara intalnita si timid si pe la noi: hotel adult only..”aa, discriminareee, cuuuum etc etc”..iete asa, na!)
revenind ca m-a luat vantul si-am facut o pauza de respiratie de la povestea asta.
ti se spune in avion sa stai jos pana la oprirea avionului, tu nu, simti nevoie sa te ridici inutil, sa stai cocosat si impreuna cu cei de-un leat, sa faceti o frumoasa gramada ordonata degeaba pe culoar, blocand orice si oricum. oricum nu te dai jos pana se opreste, oricum nu te urci pana nu se deschid portile. ceea ce nu te impiedica sa faci o frumoasa coada, doar doar…doar ce? biletul de avion e cu loc dar in adn-ul tau e scris unire. si coada. pofta buna!
si-apoi cu pumnii in piept si cu amenintari de reclamatii la opc si controale si „stii tu cine sunt io bai?”(n-am sa raspund totusi la intrebarea asta pentru ca nu vreau totusi sa maronesc hartia de pixel) si cuco mentarii urate, mincinoase si tendentioase pe unde apuca, asta dupa ce s-a imbuibat, a dormit, a haulit si deranjat o natura pe o raza de jde metri catre sute, doar pentru placerea lui si a celor de-un leat cu el, clientul cel fericit e pentru ca i se cuvine. sau i se cuvine pentru ca e fericit. sau whatever.
si uita onorabilul client asta, si poate ca de fapt, da, mai corect asa, nici nu-l intereseaza si fix in cur il doare si nici acolo, ca in spatele placerilor lui orale, bucale, de matz, de spate, de talpa, ochi si de orice, se afla niste oameni care au muncit peste program, care s-au agitat mai mult decat ar fi meritat cel fara de simt al limitelor si bun simt, care s-au zbatut si au incercat (si de multe ori au si reusit), care s-au stresat, s-au consumat, au nedormit si au alergat sa-i ostoiasca pohtele pe care le-a pohtit el dand din piciorul personalitatii lui accentuate de prezervativ umflat cu aer. si da, au si bagat bani in locatia, afacerea, business-ul pe care il tin pentru ca altfel nu s-ar fi aflat Marele Onorabil in acel loc.
sa revin zic la micul dejun ca e dimineata si e fomitza 😀
chiar daca nu a comandat micul dejun dar in cele din urma, cand a venit ora, a dorit si el o portie, doua trei, chiar daca n-a dat banii la timp, proprietarul tot insistand sa plateasca pana i s-a facut lui rusine de rusinea lui dar camera totusi nu s-a dat mai departe urmatorului client bun platitor, asa cum ar fi trebuit/meritat, primul venit primului servit, ci a fost retinuta pana cu insistente si rasinsistente a catadicsit sa dea banii, chiar daca specia asta e din genul care sa te faca sa-ti fie rusine de rusinea lor, rusine pe care desigur ei nu o au, pentru ca asta inseamna multe lucruri adunate pana la varsta aia, specimenul asta, din pacate e din ce in ce mai des intalnit.
doresti bio, doresti natural, doresti lemn nu plastic, doresti gaina din curte nu de la mega dar cand le ai iti put toate: podeaua scartaie, gazdele nu au gatit supa cu manusi, mustul asta de la taraba e nesanatos ca a pus toata lumea suflarea deasupra.
sunt sigur ca specimenul asta citeste, mai incetisor asa, chiar acum postul asta si da like la el, disimuland “nu, eu nu asa ceva niciodata” sau da unlike la pagina sau pur si simplu trece mai departe si nici nu se uda precum pestele in apa, oricum e un post prost, lung si inutil si el vrea filmulete si poze si dixtractie ‘aci si misto si facil si smiley.
si intr-un caz si in altul si in toate celelalte, placerea e de partea noastra: cu riscul de a suna al dracului de urat, o sa fim sinceri precum o zi insorita intr-o poienita virgina plina cu papadii:
cu cat gramada e mai mica, cu atat calitatea creste. cantitatea nu inseamna calitate si, sinceri sa fim, zau, nici nu avem nevoie de ea. suntem aici doar pentru ca vrem. si vrem pentru ca putem. simple as that.