Totusi in toate vorbele de Travel Man am vorbit prea putin de una dintre cele mai romantice capitale din Europa daca nu cea mai romantica, Praga.
Cu ce se mananca Praga: cu carnati si bere desigur, si ciorba de cartofi si grog si multe altele pe care noi le-am descoperit si rasdescoperit pentru ca nu doar o data am fost in Praga si am pleca uite-acum, din emisie, si o sa va spunem cum am descoperit noi Praga printre clasicele destinatii turistice, Vltava si Castelul imediat.
Ultima oara am ajuns în Praga in vara trecuta, și pentru că nu eram prima oară acolo am hotărât să rafinăm putin plimbările noastre. Și o să vă spunem câteva de ici de colo, așa cum le-am notat, simțit și primit prin toți porii în orașul bijuterie de pe malul Vltavei:
N-am bucurat să-l (re)întâlnim pe artistul Vladimir Pinta care încă de acum 5 ani ne-a fermecat din prima. Cântă, dansează, are peste 80 ani și ne-am bucurat foarte tare să îl regăsim în același loc, chiar în spatele Ceasului Astronomic, la ieșirea din piața. L-am aplaudat, i-am mulțumit și îi dorim să fie la fel de viu și extraordinar o mie de ani de acum înainte!
Dacă ai văzut Castelul din Praga, dăca nici Ceasul Astronomic nu mai e pe placul tău de îmbulzeală, de căldura, de weekend, de zgomotecă, dacă ai fost în sus și în jos pe podul Carol și ai bibilit toate cele 30 de statui, dacă nici Casa care Dansează nu te mai impresionează foarte tare, dacă ai ascultat și Anotimpurile lui Vivaldi într-o vara grozav de caldă la Clementinum, dacă ai bătut străduțele din Orașul vechi până ți s-au tocit călcâiele, dacă ai dat de mâncare la lebede pâinea șterpelită la micul dejun, dacă ai fost și pe Vltava cu vaporașul și ai băut beri locale nefiltrate de nu mai poți duce, și vrei, după toate astea, puțină liniște, fără forfotă, un loc verde prea puțin bătut și, implicit, prea puțin interesant pentru turistul cu hartă în mână, îți recomandăm un castel, un parc și un cimitir unde ne-am simțit întotdeauna atât de senini și liniștiți: castelul Vyšehrad aflat în parcul cu același nume, lângă cimitirul cu același nume, dar unde muzica încă răsună în liniștea muzicienilor, scriitorilor, artiștilor care au devenit eternitate…
Și după ce ți-ai încărcat bateriile de viață în grădina celor care nu mai cuvântă, vei coborî pe străduțe mici spre Podul cu…lacăte, ei da!, și Praga are podul ei cu lacăte, e drept mai firave și mai neștiute pentru că nu e pod pietonal ci, în primul rând, de tren, dar pe margine se poate circula și acolo poți zări jurămintele, promisiunile, acolo unde de fiecare dată ne-am întrebat oare cum arată acum, oare ce simt și cine au fost, ce vârstă aveau și oare mai sunt împreuna cei care au închis lacătul și-au aruncat cheia în veșnicia Vltavei…
Și am mers apoi pe urmele statuilor neconvenționalului David Černý și am văzut de aproape Copiii cataratori de pe Turnul TV, sfântul Wenceslas călare pe un cal mort, Sigmund Freud atârnând, statuile „curgătoare” din fața muzeului Kafka, Copii fără față de pe malul Vltavei, pinguinii cei portocalii din același loc curgător..
Și informăm și pe această cale stimabilul turist că Ceasul Astronomic din Praga (care fie vorba între noi, nici el nu se simte prea bine și doar scheletul mai mișcă nițel, a lehamite, din clopoțel dar nici o păpușa nu mai iese din bârlogul ei, pesemne de plictiseală să vadă atâtea mobile, aparate foto/video, plăci și alte sastiseli..) e la locul lui și în afara orelor fixe și poate fi admirat nu numai la ora exactă :).
Aici galeria foto: https://goo.gl/photos/NnRUB3kbeGzto1ScA
