Dimineata primavara, la pranz iarna, seara toamna. La poale de Fagaras, la inceput de aprilie intalnesti toate anotimpurile intr-o singura zi.
Si pentru ca am auzit povesti, am iesit la vanatoare, chiar pe ninsoare.
In iarna de pranz de aprilie de Fagaras.
Singura vanatoare pe care o acceptam: cea cu aparatul foto.
Si pe la vreme de ninsoare de sa nu scoti o vulpe din vizuina (si am gasit vreo doua in drum), am batut campii dupa caprioare.
Peisajul: cine a vazut filmul Calauza stie despre ce vorbim. Sau cine a citit Picnic la marginea drumului al lui Strugatki si si-a imaginat…
Straniu, proaspat, verde, la panda si in asteptare. De Ceva. Dupa Altceva. Am trecut rauletul, am ocolit cioturile stranii de crengi de mesteacan de pe un pamant galben si negru, am calcat cu atentie panza freatica aflata la suprafata care iti infunda cand nu te astepti bocancul pana la glezna, musuroaie, multe musuroaie de cartita si unde nu te astepti, urme de uman, canapele aruncate in pustie si tuburi de aspirator uitate de ani si zeci si intrate in pamant si incolacite de crengi si flori si ciuperci si muschi si mucegai intr-o statuie teriana magica si cu influente necunoscute dar clar de pe alte taramuri. Si totul viu si carnal intr-un pustiu de departe si ascuns de priviri indiscrete.
Unde nu e nici drum, nici acces, nici pas uman, noroi si murdar si rece si natura e impotriva ta si ai celor de-un leat cu tine, cand se impotriveste din toata raceala si pamantul ei si frigul ei taios si aerul din alt aer, atunci acolo stii ca e Locul unde gasesti Intamplarea.
Dincolo de Tiglarie, printre mestecanisuri si ascunzisuri.
Nu o sa va spunem insa Spatiul unde s-a intamplat descinderea pentru ca, sa nu va suparati Domniile Voastre, dar vrem sa ramana la fel de viu si de natura si de neintinat.
Dar pentru ca nu am tinut aparatul de fotografiat in mana ca sa nu il umplem de zapada si apa, si pentru ca Doamnele au tasnit ca fulgerul, am avut doar timp sa le amusinam urma din departare, din foarte mare departare. 3 Doamne si 3 popouri albe si pufoase ne-au sagetat privirile.
Totusi, dovada o avem si ne-am promis ca ne reintoarcem pe o vreme mai buna si sa ne punem serios pe panda, mai ales acum ca am dibuit culcusul…
Doamnelor si Domnilor, astazi doar popouri pufoase de funduri de caprioara. Maine promitem si restul, cand vremea se va mai imbuna cu noi si ne va lasa sa-i fim alaturi si natura ne va cunoaste si afla mai bine.
Trei caprioare pierzandu-se in departari printre mesteceni…
