Pensiunea Soarelui din Fundata

Povestea incepe ca deobicei cu clasica: „Hai, unde o intindem weekendul asta?…Sau stam IAR acasa?”
No way!!
Astfel incat dupa o serioasa google-ire care ne-a prins la ore mici de noapte am hotarat sa evitam iarasi si iarasi aceeasi si aceeasi si vesnica Vale a Prahovei si sa o luam din nou pe drumul Campulungului dar de acolo sa nu o tinem drept pana la Cabana Voina ci sa facem putin dreapta si sa ne pierdem nitel pe coridorul Rucar-Bran, doar putin, foarte putin, si cand dau Dragoslavele peste noi sa facem scurt stanga prin Parcul National Piatra Craiului, acolo unde muntele iti sta la propriu in cap si soseaua e doar pentru o singura masina (distractie mare cand te intalnesti cu alta din sens opus) si sa ne oprim exact unde se intalneste Transilvania cu Tara Romaneasca, sus pe culme de Sirnea, unde lucrurile se vad de jur imprejur intr-o mare de libertate si departe de orice, exact asa cum orice minte imbacsita de oras are nevoie din cand in cand.
Si nu ne mai saturam sa tragem aerul&linistea in piept si stam asa ca niste prosti, nu facem nimic, ne uitam doar departe in zare, unde daca ar fi nitel mai limpede am vedea si Crucea de pe Caraimanul din mijlocul fotografiei, putin stanga.
Stam, respiram, ne uitam cum zboara norii si se schimba luminile…

O noua duminica…la naiba, back to town 🙁
Sa conchidem asadar: am descoperit zilele astea un loc de rai, o pensiune perfecta tinuta de oameni gospodari si prietenosi, un loc de reintors oricand si clar o vom face curand.
E drept, ultimii 5 km de drum nu sunt usor de parcurs dar privelistea e mai mult decat spectaculoasa si pe ultimii 500 de metri daca aveti o masina gen „lipita de asfalt” mai bine o lasati in vale, aveti loc destul.
Daca e genul mai ridicat, atunci…luati-va avant!
Cu atat mai mare va fi victoria cand veti cuceri culmea 😀
Nu va speriati de ciobanestii de langa pensiune: sunt ragusiti dar prietenosi…cu cei simpatici.
Nu dati navala, nu fiti zgomotosi, fiti respectuosi cu locurile si ele vor fi prietenoase cu voi (dimineata, la ora micului dejun, dupa o desteptare la 4.30 de prins stele si rasarit, am coborat mai devreme decat toata lumea si ne-am trezit vorbind in soapta cu proprietara…e un loc in care vorbele puternice si chiuielile strica armonia locala), salutati localnicii pe care ii intalniti si veti fi salutati la randul vostru, lasati vacile sa coboare la vale seara si sa urce la deal dimineata, nu claxonati, nu tropaiti etc etc (..si neaparat gustati din zacusca locala la micul dejun, e dumnezeiasca)
E un pamant misto acolo, intre Piatra Craiului si Bucegi si e pacat sa-l stricam doar pentru ca suntem noi oameni.
Multumim frumos gazdelor boieri mari.
Promitem sa revenim!