Cannes? Mamaia inmultita cu 20. Croisette tine loc cu succes falezei cunoscute, palmierii inlocuiesc bine tufisurile locale, hotelul Carlton ar putea fi un fel de Savoy iar de departe, bijuteriile de peste 5000 de euro atarnate la gatul doamnelor ar putea fi fara problema din sticla colorata. Plaja destul de mica si rezervata hotelurilor de cinci stele inghesuie muritorii de rand pe marginea oraselului crescut pe colina. “Les normales” sunt alcatuiti in general din dudui singure cu minim doi copii in dotare sau specimene de peste 100 de ani care dau ture pe ceea ce am numit “drumul oaselor”; la 10 metri de mal, cu Mediterana pana la brau, sa-ti plimbi pielea obosita si deabia atarnanda pe ramasita de oase, c’est bon pour le moral.
Seara insa, cand rochiile acopera decrepitudinea, lucrurile capata alte culori in zona celui de rand.
Stam pe bancuta ore in sir privind luminile hotelurilor VIP, masinile luxoase si curate, tinerii grabindu-se spre cele cateva discoteci locale si, mai ales, yaht-urile cu multe punti pe care se dau renumitele petreceri. Yaht-uri pe care doamnele muc si sfarc, gatite de la zeci de mii de euro in sus nu calca decat in piciorul gol. De pantofi are grija musul zambitor care le primeste pe vas. Usor apoi, in sunete de sampanie sfaraind in pahare de cristal si subwoofere bine temperate, parasesc portul si departe de ochii curiosi ai lumii, in larg, petrecerea se dezlantuie. Raman sa trudeasca doar barcutele care aduc sau iau petrecareti de la mal. Ne intrebam ce vedeta locala sau de aiurea se afla pe yahtul cu cele trei punti pe care tocmai a aterizat elicopterul decorat si el de Versace. Pentru ca asta e noua moda la nivel “inalt”: nu poti avea aici un elicopter daca nu e decorat si aranjat de un “greu”. Cat priveste poporul ramas pe mal…Poporul ramas la mal urmeaza exemplul dat de Paris Hilton intr-o iesire publica atunci cand s-a afisat in brate cu o starpitura de catel de juma’ de kil. Daca la Cannes te plimbi seara pe Croisette si nu ai catel jumatate de buletin, nu esti bazat. Daca il si tii in brate atunci cand te plimbi si ai privirea pierduta departe in zare, nasul putin in vant si moda tipa pe tine, daca saracul patruped ( sarac, sarac dar coafat de peste 5-6000 euro ) e si Chihuahua, esti cum trebuie, in locul care trebuie, la timpul care trebuie.
Cele cateva Ferrari locale nu sunt primite mai cu interes decat un Logan iar Lamborghini e privit ingaduitor si cu in zambet intelegator. Un Harley de 400 kg parcat langa Croisette nu trezeste interesul nimanui. De cateva ori auzim seara vorbindu-se si romaneste. Haladuim incoace si incolo si pozam inchisoarea lui Monte Cristo de pe insula din zare. Ne dam cu parfum seara si ne integram usor in babelul local. Ne facem si noi poze pe covorul rosu calcat in picioare de vedetele festivalului cu acelasi nume ( desigur, e covorul mai prafuit pentru turisti si nu cel stralucitor din noptile de premii ), ne lipim si noi nasul de vitrinele bine luminate cu nume atat de rasunatoare: Louis Vuitton, Hermes, Bvlgari, Cartier etc etc. Sunt toti prezenti la spectacolul modei. E plin de concerte, expozitii si alte mici sau mai mari happeninguri. Prindem doua seri din Festivalul Artificiilor. Si din inghesuiala aferenta. E la liber, e in ochi si in urechi, e pe cer si e pentru toata lumea. Boieri si sclavi. Yaht-urile se apropie mai mult de mal la fiecare concert pe plaja. E o demonstratie de lux si opulenta care se revarsa din Mediterana. Mediterana care la Cannes n-are scoici, n-are pietricele, n-are valuri. N-are decat o culoare albastra si o plaja minuscula pe care a gasi un loc de intins romanescul prosop e zilnic o provocare.
Aici colectia foto: https://goo.gl/photos/gSf3t8q8yswQKyxo7
