Un Monaco format in mare parte din turisti si Ferrari rosii de inchiriat contra 85 euro jumatate de ora, yahturi cu si mai multe punti si mai stralucitoare decat oriunde, vase de croaziera cu de la zece etaje in sus, gradini exotice si japoneze, o gara pe indeajuns de multe niveluri astfel incat sa te plimbi intre ele cu ascensorul, o Mediterana mai albastra decat cealalta Mediterana vazuta pana acum, un Monaco plin de stradute intortocheate peste munte, printre alte stradute si cladiri, printre gradini si defibrilatoare din o suta in o suta de metri, un Monte Carlo dumnezeiesc prelingandu-se de pe munte direct in golf, in care urci sau cobori dar in care prea putin te afli la orizontala, o nebunie pe care nu stim unde s-o incadram sau poate sa o definim, tara, oras, principat, unde totul se invarte in jurul marii, de unde pleaca afacerile si unde vin miliardele care se joaca seara la casino cu “c” mare, totul indeajuns de agitat si tumultos incat sa ne ia rasuflarile si sa ne umple ochii si mintea de atatea si atatea stranii senzatii amestecate, regret, bucurie, surprindere, dor, si uite cum am batut la pas tot orasul o zi intreaga cu maxima oboseala pe o urgie de caldura dar fara regret decat poate ca in spatele nostru la mica pizzerie locala se vorbea romaneste gros si grobian si mama isi alina plodul cu “[…] daca iti dau acum un picior in gura […]” si domnul Goe radea tamp, pana au spart cu zgomot in cele din urma paharul cu suc dar am uitat repede momentul in care am preferat sa tacem chitic si sa ne mestecam rapid si pe furis pizza, tacand chitic, din categoria “nici un oras fara pizza” pentru ca apoi sa mergem pana la plaja mica dar desigur atat de aglomerata si iar pe stradute si prin gradini si limonada pe o alta terasa sa fie cea mai buna limonada din lume “le check c’ils vous plait” si ne-a parut rau ca am plecat dar ne-am promis ca va veni si momentul nostru in care nu vom mai face nimic altceva decat sa ne plimbam prin lume si iarasi pe geamul trenului am vazut alta fata a zeilor, Beaulieu Sur Mer si apoi pana in Antibes kilometri de plaja si sute de rulote si pe plaja aflata in gura soselei si loc pentru toti era si iarasi dor de apa si Mediterana ni s-a facut si din nou ne-am promis ca la anul aici vom fi si-apoi iarasi mai departe vom alerga poate Barcelona sau poate cine oare poate sti pana la anul ce va fi, nimeni desigur, da, Monaco e uimitor si e de privit si de tras pe nari si prin urechi si prin fiecare por astfel incat uite cum de s-a facut ca totul a fost parca doar o rasuflare. Acesta e Monte Carlo.
Aici colectia foto: https://goo.gl/photos/Cs3osK2a7jgFWkkKA
