Pe langa apele albastre, padurile pietrificate, asezarile tipice si traditionalismul clasic grecesc perfect conservat, insula Lesbos mai are o caracteristica: aplecarea localnicilor dinspre cele lumesti spre cele religioase si o credinta adanca in cele sfinte. Aplecare care aduce din toata lumea turisti credinciosi si foarte credinciosi. Turismul religios este de fapt o forma des intalnita de turism si practicata in mod obisnuit in insula Lesbos.
Fara a comenta in nici un fel sau a ne apuca sa despartim adevarul de legenda, fara sa ne dam cu parerea intr-o chestiune care recunoastem ca ne depaseste, nu putem totusi sa nu remarcam ca vizita la Manastirea Leimonos intemeiata la 1526 si pastrata aproape neatinsa de aripa timpului inca de acum aproape 500 de ani, ne-a lasat o puternica impresie.
Pentru ca femeile nu au voie in incinta manastirii, ci doar pe laterale, unde se afla chiliile simple, ne-am permis o incursiune linistita chiar in manastirea din curtea centrala.
Cum spuneam la inceputuri, nu vom comenta in nici un fel cele povestite, legende sau simple istorisiri.
Va vom spune doar ca iconostasul bisericii, de o frumusete rara, este sculptat in lemn si acoperit cu aur, intr-un stil baroc-otoman iar in linistea intunecata a lacasului, ceva ne-a facut sa pastram tacerea asupra noastra insine si sa stam asa, patrunsi de ce oare si cum si cat, n-am putea sa spunem dar clar si fara discutie de un „anume ceva”, asa cum l-am definit la iesirea din spatiul care degaja daca nu o anumita energie greu de definit, atunci sigur o istorie care venea din adancurile trecutului.
Si inca un amanunt: micile bisericute care sunt imprastiate ca ciupercile aproape, de jur imprejurul Manastirii Leimonos sunt ridicate de oameni simpli spre linistea lor si a celor dragi lor.
Aici o galerie foto: https://photos.app.goo.gl/VCHiPZVSySeGgKvR6
