de Alina Dimitriu
Cand spui „Ma duc in Grecia, in insule!” trebuie sa fii ceva mai strict in exprimare pentru ca in primul rand sunt trei mii de insule. In al doilea rand fiecare are specificul ei, culoarea ei, mirosul ei, temperatura ei, fructele ei si ruinele ei.
Creta cea mai mare insula a greciei cu capitala la Heraklion, cu aer de mit si legenda, cu soare topitor la 40 de grade si sezon deschis pana la sfarsit de octombrie. Daca va prinde iarna in Creta riscati ploi pana la primavara sau, din cand in cand, chiar zapada spre miezul insulei. Civilizatia minoica aici si-a inceput traiul si a lasat urme memorabile. Palatul din Knossos, un pic la sud de Heraklion, este o minunatie de lux si confort. Nu va impuiez capul cu detalii de istoria artei dar merita, de exemplu, sa admirati cum fara aer conditionat se putea trai perfect acum niste mii de ani pentru ca existau oameni priceputi care sa faca din piatra seaca rece vara si cald iarna.
Caldera Thira sau insula Santorini, marturie a probabil celei mai mari eruptii vulcanice consemnate in istoria cunoscuta, in egala masura una dintre cele mai spectaculoase insule ale Greciei, daca nu cea mai cea. Arhitectura este alba, alba, alba, alba, cu accente de albastru, cu mare in jur, soare sus, flori incredibil de colorate, in cascade uriase, preturi pieperate, turisti cat lumea, dar de o frumusete care, va promit, se imprima pe retina.
Rhodos. Aici se gaseste cel mai vechi oras medieval locuit al Europei. Are un pedigree impecabil planuit in 408 de arhitectul Hipodamus, combinata exotica de arta bizantina, turca si latina, inchisa intre ziduri de aparare. Rhodos una dintre cele mai scumpe si luxoase insule ale Greciei si arhipelagului Dodecanese are sansa de a avea si cateva sate pescaresti inca nealterate de marea civilizatie.
Thasos, cea mai nordica insula a Greciei, cu diametrul de 100 de km, de inconjurat intr-o ora, de trait o viata. Verdele olive al obositilor maslini se combina cu leandri verde inchis, cu stanci golase de munte aflat la 50 metri de plaja blonda de mare cu ochii iarasi verzi. O nebunie de loc in care timpul trece altfel, ora nu are importanta, taverna micuta are intotdeauna un loc si pentru tine, se aude muzica din sapte parti si nu te deranjeaza, grecii galagiosi isi vad de treaba lor dar iti zambesc din cand in cand, iar la fiecare masa primesti un cadou din partea gazdei, asa pentru ca esti special si i-ai trecut pragul.
Grecia. Vezi vedea oracole, amfiteatre, Muntele Olimp, muzee, veti merge la Acropole si veti fura poate de pe jos o bucatica de marmura antica pe care o veti palma discret o bucatica in buzunar, cu aer de vandal incepator. Nu sunteti insa nici primul, nici ultimul si tocmai de aceea, atenienii, atenti cu turistii lor, in loc sa va amendeze, vin cu camionul in fiecare dimineata si descarca pe aleile Acropolei spartura de marmura numai buna de luat acasa ca suvenir. Veti vedea biserici si le veti uita numarul, veti vrea pe muntele Athos si vi se va parea fascninat ca singurele femele tolerate de muntele Sfant, sunt pisicile. Ce mi s-a parut insa de-a dreptul fabulos, este complezul de manastiri de la Meteora. Regiunea este continentala Kalambaca, peisaj frumos de munte, statiune agreabil de turistica, la doi pasi insa se intampla ceva: pe incredibile formatiuni stancoase, turnuri de piatra cazute din cer, atunci cand au fost prigoniti la sfarsit de imperiu bizantin si secol al paisprezecelea, calugarii ortodocsi si-au construit manastiri de neatins, loc pentru calugari si dumnezeire, manastiri cocotate in varful acestor stanci ciudate. Pe vremuri se ajungea acolo numai cu scari de franghie coborate doar la nevoie. Pana in anii 1920, scarile au fost inlocuite cu scripeti care trageau un fel de cosuri. In cosuri, calugarii si de-ale gurii. Astazi, la cele cateva manastiri din Meteora, se ajunge pe scari sapate in stanca, scripetii sunt inca folositi pentru a trage proviziile. Langa manastiri, sapate de asemenea in stanca, sunt pesteri ale sihastrilor. Aici calugari de oriunde aleg sa se izoleze intru meditatie pentru o zi, o saptamana, luni poate. Intr-una din pesteri am zarit un steag al Romaniei. Acolo s-a gandit la ale cerului si ale pamantului de dedesubt si un calugar de la noi.
Nu stiu altii cum sunt dar eu unul m-as duce in Grecia alaltaieri.
Dupa ce au dat lumii haosul, drama, tragedia si democratia, in vremuri in care alte natii dadeau cu sabia si cam atat, grecii au cu ce se mandri. Nu va imaginati insa ca o calatorie in Grecia este egala cu vizita intr-un imens muzeu. Nooo! Cheful grecilor pentru distractie se trage cam de pe vremea lui Dionisios. As recomanda Grecia din aprilie pana la mijloc de iunie sau de la sfarsit de august pana la mijlocul lui octombrie. Atunci si vremea este dulce, calda, nu topitor de fierbinte, turistii sunt ceva mai putini, preturile scad si ele. Iulie, august sunt varf de sezon, aglomeratie si preturi. Mai nou se poarta si iarna, mai ales ca inclusiv pe insule comerciantii si carciumarii au inceput sa tina deschis tot anul. Sa vezi insa soarele sudului topind cerul albastru in marea cea verde sau florile incredibil de colorate mancand albul cladirilor, este o poezie de vara cum nu iti poti imagina pana nu vezi.
Puteti alege continentul sau insulele, oferta e generoasa si de o parte si de cealalta. Si daca ma gandesc bine, puteti face si un compromis alegand o peninsula.Aveti trei mari, Egee, Ionica si Mediterana, aveti 3000 de insule, aveti 15.000 de km de coasta iar 80% din teritoriul Greciei este oricum muntos sau deluros. Muntii Pindus pornesc de pe continent si se termina cu Creta si Rhodos, la randul lor varfuri de munti subacvatici. Muntii Olimp, resedinta zeilor de cand se stiu muntii munti, au si cel mai inalt varf al tarii: Mitikas – 2919m, avem campii spre nord, Tracia, Tesalia si Macedonia, avem muntii Rodopi impartiti frateste cu Bulgaria si avem si ciudatenia numita Meteora.
Sunt convinsa ca nu stiati dar in Grecia exista si al doilea mare canion al lumii: Vikos se numeste iar adancimea sa e de 1100 de metri. Un fel de munte..antimunte.
Fara nici o exagerare, in Grecia merita gustat orice. De la branzeturi sau caracatita pusa la uscat, trecand prin miel sau oaie, pana la musaka sau alte bunatati. Traiasca uleiul de masline! Acolo inveti cat de bun este si cum schimba aerul unei rosii sau dulceata unei felii de vinete la cuptor. Busuiocul este obligatoriu dar si alte mirodenii va fura mintile: oregano, cimbru, nucsoara sunt doar cateva. Sa comandam insa aperitivul: cubulete de feta, ce poate fi mai grecesc decat feta, branza munteneasca de capra sau de oaie, stropita cu ulei de masline, seminte de ceva greu de identificat, un praf de busuioc uscat. Urmeaza musaka de vinete, destul de asemanatoare cu ceea ce mancati la mama acasa. Traiti periculos insa si comandati si niste daruri ale marii: caracatita la gratar, inele de calamar prajite si desigur, scoici in sos de vin. Alaturi, tzatziki care nu are nimic de-a face cu tzatziki-ul de la noi care goneste musafirii. Caracatita nu este nici pe departe oroarea care v-ati astepta sa fie. Tentaculele sunt mici, fragede, gustoase si foarte asemenatoare cu carnea de pui daca reusiti sa treceti peste forma usor unduioasa. Inele de calamar nu sugereaza nimic din cum arata animalul initial, se mananca pane si iar vin si zic, nu au nici iz de peste, nici iz de mare, ba chiar sugereaza consistenta buna a unei ciuperci. Scoicile sunt scoici si singurul lucru de care trebuie sa te feresti este propria pofta. Un cotlet de miel poate desavarsi o masa cat se poate de substantiala din care nu lipseste decat desertul. Sigur, va veti repezi la tiramisu. De ce insa? Cand puteti alege darul zeilor sau cel putin asa as numi eu iaurtul cu miere si nuci, sa fim bine intelesi. Cel mai bun iaurt de la noi nu seamana cu minunatia de iaurt adevarat de la malul marii. Iar la finalul finalului, pentru ca ati fost draguti si ati ales acea taverna, si nu alta, veti primi din partea casei un strugure, o banana, sau un pahar de lichior de pepene sau o portie de gris cu lapte. Inutil sa va spun, povestea se repeta la fiecare taverna si nici nu stiti ce rege va veti simti..pret de 10 minute.
