Am hotarat la un moment dat, nici nu-mi mai amintesc cand de fapt s-a petrecut declicul, ca decat un frigider nou, o masina noua sau hai sa punem termopane pentru ca sunt foarte bune, am hotarat ca ar fi misto sa vedem Aurora Boreala iarna asta. Si apoi, iarna viitoare am amanat cumpararea unei masini noi de spalat si a unui aspirator si a inca vreo niste alte obiecte si am hotarat sa trecem prin primele 5 Targuri de Craciun din Europa, cu plecare din Brussels in fiecare zi si intoarcere seara, cu trenurile de mare viteza. Pana acolo am tot hotarat sa nu stam locului, sa nu valorificam casa proaspat vanduta ci pur si simplu sa o luam la pas prin lume. Si sa ne umplem mintile si sufletele cu amintiri si mirosuri si imagini si experiente. Si nu ne-a parut nici un moment rau de masina pe care am fi putut sa o, de casa pe care am fi putut sa o, de cine stie ce am fi putut sa facem intr-o mica zona de rutina zilnica pentru linistea noastra si a celor din jur.
Asa ca am ales Calatoria. Si lucrul asta ne-a deschis mintea, orizonturile, gandirea, spiritul. Si daca ar fi sa o luam de la capat, am face-o azi din nou, la fel.
Off the record: de multe ori la Serviciul Pasapoarte de prin cine stie care aperoporturi din lume vamesul se uita de doua ori la fotografie si apoi vad o inclinare admirativa din cap :”Va tineti bine”. Prima oara m-am ingrijorat, a doua oara m-am intristat si in cele din urma mi-am dat seama ca tineretea asta nevazuta a anilor vine si din spate, din calatoriile facute, din lucrurile vazute, din oamenii pe care i-am cunoscut si cu care am legat prietenii. Tineretea vine din interior, din miscare si deschidere spre lume si nu din rutina si inchidere intr-un spatiu dat.

Evitati rutina, va spun. Si o sa ramaneti cu o tinerete a ochilor si a mintii. Iar amintirile sunt singurele care raman.

PS: Urasc maxim si sincer sa-mi fac selfie-uri din locurile in care ajung. Mi se pare complet inutil sa umplu un spatiu frumos cu prezenta mea scenica gen „am fost aici, am facut asta, am bifat-o si pe asta”. Locurile sunt minunate in esenta si natura e de multe ori speechless si mi se pare ca o murdaresc punandu-mi un zambet la comanda in peisajul asta, in apusul asta, pe bancuta sau cu marea asta pe fundal. Asa ca nu ai sa ma vezi foarte mult nici in fotografii, nici in filmele realizate. Nu sunt un fotograf profesionist si nici un filmmaker cu studii si scoli si facultati dar atunci cand un loc imi misca intr-un fel „simtitoriul” zabovesc mai mult asupra lui cu obiectivul meu.

Sper sa te bucuri de locurile, fotografiile si filmele realizate si sa te ajute in viitoarele tale calatorii.

Drumuri line sa ai si descoperiri miraculoase.