Exact asa ne-a spus un mare muntenegrean, mare si la vorba si la port cand am cerut jumatate de pui fript cu salata si cartofi prajiti, chestie aproape traditionala daca n-ar fi vorba de pui. Si ca sa sa salvam aparentele, am lasat Doamna sa se infrupte din iadesul galinaceei si Domnul si-a luat colesterol pe paine: doua friptane mari bine grataruite in stil balcanic si macerate in prealabil impreuna cu o felie de miel si el macerat de cu o noapte inainte astfel incat povestea se topea in gura cum n-am mai intalnit vreodata sarac miel ucis sa se dizolve. Cu salate si usturoi si paine calda, acum scoasa din cuptor. Si povestea arata cam asa (e drept, aici avem varianta pentru patru persoane…dar chiar si asa).
Unde se intampla chestia asta? In Kotor, cum intri, la primul sens giratoriu, pe stanga. Mai multe amanunte vin si video curand pe facebook pentru ca asa ceva traditional e de neratat. Ieftin, mult si bun cum place la roman. Sau, cum a spus muntenegreanul: roman? noi mancam asemanator. Si mare dreptatea avea.
Cum e cu Muntenegrul asta de fapt? E simplu: e neasteptat si minunat. Sau minunat de neasteptat. Sau ambele amandoua. E masiv, e superb, e plin si inalt, e puternic si te face sa te simti purice dar are si momente in care bate la popou orice Cannes si Croisette si chiar si Monaco daca se sforteaza putin (vezi iahtul Printului Arab, tot de pe acelasi facebook).
E o calatorie in care se ajunge usor din Romania, costurile sunt mici, satisfactiile sunt mari si e de facut in aceeasi perioada pe care o recomand oricand: NU vara. Fie la inceput de mai, fie la sfarsit de septembrie. Din toate punctele de vedere: lume, pret, aglomeratie, drumuri, aer, apa, foc, pamant.
Partea continentala de Muntenegru este rapitoare, partea adriatic mediterana de Muntenegru este relaxanta si reconfortanta. De evitat, chiar si in non sezon, zonele hyperturistice (gen Kotor) si ales de ex un Tivat aflat la fix 7 min cu masina.
Si din Tivat, de un pamplezir si de o aroganta in 70 de km sunteti in Dubrovnik de Croatia. Si de acolo fie in sus, fie inapoi spre Budva de Muntenegru. De facut: o mie de chestii. De plimbat, de incercat gastronomia locala, de urcat la fortarete si fotografiat tot ce misca, de stat nemiscat in fata bisericutei din anul 1400, singura ramasa in picioare din tot orasul, ascunsa de doi paznici pini, de pus mana pe peretii ei si de gandit la cate vremuri si oameni si vieti s-au scurs in ástia 600 si mai bine de ani si noi nici n-am evoluat, nici n-am involuat, suntem la fel de mici si de neimportanti la nivelul unui Univers de care habar n-avem nimic la fel cum nici el nu are habar de existenta noastra. Si cand are, nici ca ii pasa..
Totul cu o matza la picioare. Noi am luat-o pana in camera chiar. Si a doua zi, cine ne mieuna la 6 dimineata la usa? Muschoviciu, caci asa i-am pus numele dat de atitudinea caineasca de a ne musca usurel si a ne urma ca un catel oriunde umblam, afara sau in casa.
Pisici, inghetata de 1 euro cupa, o felie de pizza cu aroma clar venetiana, ca toata coasta dealtfel, 2 eur bucata, totul in euro pentru ca Muntenegru face in ciuda pana si Romaniei care e de atat timp in EU si nu e in stare sa aiba moneda euro, ei da Muntenegru NU e in UE dar moneda nationala e euro. Cool, nu?
Da, am filmat mult in Muntenegru, drumuri, apa, munti, mancare, nu ca sa ne hranim ego-ul nostru propriu si personal, nici ca sa ne scalambaim mai mult sau mai putin sarcastic, cinic si nereusit ci ca sa vedeti detaliile din spatele cuvintelor si fetelor noastre nereusite: locurile, oamenii, vorba, pretul, camera, intamplarea. Urmeaza tot pe facebook-ul pe care il uram cateodata sincer sa le incarcam rand pe rand, acum asteptam sa se digere si sa se aseze nitel. Maine ne intoarcem iar in tara cu deja alte planuri de duca facute. Si promitem sa si poze, promitem sa si filme, promitem sa si cuvinte cand se vor mai decanta toate cele ganduri amestecate si din care inca mai gustam putin.
Muntenegru e de neratat, va rog frumos.
