Cum e totusi cu cerul asta de Bozioru?
Stiintific vorbind, cica au dovedit baietii ca deasupra comunei Bozioru de langa Buzau, luminozitatea ar fi de vreo 23.000 K(grade Kelvin), fata de un cer albastru normal, intr-o zi senina, care nu ajunge decat pe la 16.000K.
Si impreuna cu diferite legende locale gen vortexuri, spirale, porti stelare, guri de rai, zona spre alta lume, tunel al timpului etc, iata ca avem o frumoasa poveste, poate doar magica, poate mai mult de atat.
Am tras astazi o fuga direct in comuna Bozioru, special ca sa simtim pe pielea noastra magia.
Si daca acum v-ati astepta sa va spunem ca totul e doar poveste…nu putem s-o facem. Nu putem s-o facem pentru ca intrand in „zona”, prima impresie e chiar ca esti in alta lume, senzatie care iti intra prin toti porii si nu poate fi definita foarte tare.
Pietrele nu plutesc la Bozioru, vaca nu dispare de pe dealul din stanga ca sa apara pe dealul din dreapta, sus pe culme nu sunt omuleti verzi, obiecte stranii nu am vazut zburand…totusi.
Am avut insa cu toti acelasi gand ajungand (cu greu, pentru ca drumul devine din ce in ce mai rupt, mai anevoios, mai cazut si in cele din urma se transforma in forestier curat pe marginea rapei, periculos de-a dreptul) in Zona: cine a citit Picnic la Marginea Drumului a lui Strugatki sau daca nu, a vazut doar ecranizarea lui Tarkovski, Calauza, atunci exacta asta e feelingul patrunzand in Zona.
Si nu am notat gresit cu Z mare zona asta dintre satele Fisici, Nucu si comuna Bozioru.
Te saluti frumos cu oamenii care te saluta la randul lor sau te saluta primii, la birtul satului doi mosi se uita lung dupa tine, copiii ies si ei la poarta si se uita ciudat la animalul de metal care strica oranduirea aproape neolitica a locului…si da, noi acolo ne-am simtit pe alta planeta, departe nu numai de lumea dezlantuita, de civilizatie ci mai departe, mult mai departe de orice.
Si e bine ca se ajunge cu greu acolo, e bine ca drumurile sunt rupte, e bine ca nu sunt vile si tobogane si asfalturi, pentru ca Zona asta magica merita sa ramana doar a ei si numai a ei.
Si noi ne-am bucurat astazi in tacere ca ne-a primit si ne-a acceptat si am inchis pana si muzica noastra cea clasica de drum lung si am lasat straniul si linistitul si magicul si ciudatul sa ne patrunda in toti porii…
Si poti sa fii sigur ca ne vom intoarce acolo, mai pe indelete!
