„Cand vii, paseste slobod, razi si canta.
Necazul tau il uita-ntreg pe prag.
Caci neamul trebuie sa-ti fie drag
Si casa ta sa-ti fie zilnic sfanta”
cum iesi din Rucar, dupa cateva serpentine spectaculoase, vei intra in Podu Dambovitei. pe drum vei vedea cu coada ochiului, ici colo, statui si constructii, unele stranii, altele minunate, cateva stranii poate ti se vor parea. din ce in ce mai multe statui mari, albe, de marimea unui stat de om vei zari pe marginea drumului. la un moment dat, dupa alte serpentine, pe dreapta, intr-un oarecare loc, intr-un oarecare nimic, un semn se va iti pe langa drum. mai mult ca sigur nici nu-l vei observa si vei trece fara sa-l bagi in seama. semnul e ruginit, dar o fata zambitoare de metal cu o mana cu degete raschirate, la fel de ruginite, poate ca iti va rapi ochiul din scurt cu mesajul scris aiurea, de o mana necunoscuta, vopsea alba peste un alt mesaj inghitit de timp si ilizibil:
„SA FITI Bine PRIMITI!”
am zarit ciudatul semn, si dupa inca o suta de metri, am hotarat sa ne intoarcem din drum si sa incercam sa ajungem peste buruienile care mascau o statuie sparta zarita printr-un gard de lemn darapanat si mancat de timp si inca alte multe statui, undeva pe culme, la fel de napadite de buruieni.
am descoperit cu uimire un loc uitat de lume pe bune, si la propriu si la figurat, unde doar un lant mare de fier se afla la poarta si in departarea unei curti in paragina, o casa care doar banuiesti ca la vremea ei a fost cocheta. de jur imprejur statui acoperite de buruieni care vorbesc prin tacerea si mutenia locului. am tacut, am facut cateva fotografii, ne-am minunat si in tacere ne-am plecat si am plecat
si am spus un singur lucru amandoi: „e pacat..”
(vei afla daca vei cauta pe internet, la fel cum am facut si noi, plini de curiozitate dupa intalnirea care ne-a lasat un gust atat de atemporal de straniu, ca la vremuri trupese casa aproape prabusita a fost resedinta de vara a lui Paul Everac, sculptor in timpul liber, dramaturg in timpul ocupat, scriitor in restul timpului, personaj controversat, injurat sau adulat, pe culmi de tvr sau cazut repede in dizgratia lumii celei slobode)
si ne-am mai uitat inca odata peste umar la ceea ce odinioara erau zilele de glorie ale Romei si la placa de lemn de la intrare, cu litere mancate de ploaie, ninsoare, vara, iarna, toamna si iar primavara:
Cand vii, paseste slobod, razi si canta.
Necazul tau il uita-ntreg pe prag.
Caci neamul trebuie sa-ti fie drag
Si casa ta sa-ti fie zilnic sfanta
si gustul inca il mai avem si acum, de straniu, ciudat, magic, pacat, timp, pierdut, bucurie, arta, departe, trecut, viata, moarte..
