si, pe unde ati haladuit zilele astea? cu spor, cu spor?
si noi, si noi, multumim de intrebare.
si musai tinem sa va spunem mandrul sentiment care ne-a lovit cam pe la vremea desertului, intr-una din ciudatele zile de primavara/iarna din weekendul ce deja e amintire.
pentru ca nu poate decat sa-ti tresara inima in piept si matzul in vintre a mandrie tricolora cand, intr-o pensiune traditionala romaneasca aflati fiind, sa constati ca alaturi de tine la masa delicioasa pregatita de gazde, pranz pe care l-ai infulecat lasand sa iasa aerul doar pentru mici onomatopee gen „mmmm” si „uuuuu”, intr-o mica, linistita si cu ecou sala de mese, se mai afla si niste doar doi turisti belgieni tineri care la final de masa ragaie din rasputeri, fara a se sinchisi de cei din jur, atat el cat si domnisoara/doamna sau ce-o fi fost ca n-am batut pana sub masa duduii.
nu o data, nu de doua ori. nu de foarte multe ori dar indeajuns cat sa ne rusinam noi de rusinea lor inexistenta. si nu doar domnul, cat si „duamna”, mon cheri. fara vreo retinere, fara vreun cuvant de scuze, fara perdea.
nu o data, nu de doua ori. nu de foarte multe ori dar indeajuns cat sa ne rusinam noi de rusinea lor inexistenta. si nu doar domnul, cat si „duamna”, mon cheri. fara vreo retinere, fara vreun cuvant de scuze, fara perdea.
dar, cum spuneam, nu are cum sa nu te bucure ca esti roman cu bun simt si politicos fata de doi belgieni de basna flamanda de la ei din ograda ieuropeana. si in definitiv si la urma urmei, daca s-au bucurat oamenii (si chiar s-au bucurat si au multumit gazdei, de data asta prin cuvinte, ca asa masa n-au mai mancat ei de cand mannechen pis si sora’sa i-a facut oameni si ei, oameni fiind, au facut pe pereti atatea si atatea feluri de beri).
sau, acum ne vine ideea, si-or fi imaginat onorabilii doi ca asa e musai sa fii traditional rumaniche eine traditionale danchesheun la von gazda ich bien deliciozen! Burp!
pentru ca tot Ardealu’i fruncea, dragii miei: Groh!
