Ca sa stim de-o treaba. Aia dureroasa, cu buzunarul.
Drumul(din Bucuresti): 150 eur dus/100 intors (daca aveti animal care bea multa benzina. daca e mai supla, 200 eur dus/intors e tocmai bine)
Mancarea: aici depinde ce produse fine suporta simtitorul vostru. Daca mergeti pe principiul cazare in apartament si mai iti gatesti si singur o omletica dimineata, o ciorba la plic, o cutie de pate, una de peste, branza, rosii si castraveti, atunci lucrurile se simplifica simtitor si la vorba si la port. In principal insa, cand hotarati chestii locale, povestile arata cam asa:
4 euro la o carciuma locala, mica si de pescari batuta in principal, pranzul complet cu ciorbitza, felul doi, paine si veselie de glasuri langa tine.
2 euro o felie de pizza on the road, felie care in Venetia costa 3 euro dar are acelasi gust bun
1 euro o cupa mica de inghetata
20 euro cumparaturi clasice de supermarket (oua, paine, ciorbe la plic, pateuri, ape, sucuri, detergent, hartie, legume, buci de pui, ulei, fructe etc etc) pentru trei zile, doua persoane
1 euro si chiar mai putin pateurile locale care sunt minunate (sunt unele cu nume imposibil de pronuntat dar care aduc foarte foarte bine cu clasica placinta dobrogeana din vremuri demult apuse, cu straturile alea de coca bine facuta amestecata cu branza si totul cald si scos acum din cuptor, nu reincalzit. o nebunie, nu-ti mai trebuie nimic altceva la cafea)
7.30 eur un platou cu gratare, cartofi, salate care sa-ti ajunga pe o zi si ceva, daca nu si mai bine (sau vorba pataniei noastre: ne-a ajuns o zi mancarea, indigestia ne-a tinut 3)
Cazarea: in Serbia am gasit niste oameni minunati si o vila perfecta, Villa Anna, cu parcare proprie si persoanala, aer conditionat, plasme, si linistita, pe o straduta ascunsa, la jumatate de drum intre Bucuresti si Tivat, in Krakujevac, cu 17 euro/noapte unde lucrurile arata cam asa:
(la 2.5 euro micul dejun gazda iti gateste si o omleta cu jumari si branza traditionala, prajita in slana de la jumari si mustind a sanatate curata); desigur, puteti cere altceva de mancare dar noua nu ne-a dat nimic mai acatari prin cap in afara de omleta. Si da, de neratat iaurtul de baut, rece, langa omleta. Miam miam. Si da, oamenii te invita in bucataria lor sa-ti mananci pateurile de acasa, sub egida: Mi casa es su casa! Si chiar asa e. Doar ca e posibil ca la tine acasa spatiul sa fie mai mic 😛
In Muntenegru am ales sa ne cazam in Tivat, la fix 7 minute pe GPS de Kotor si golful cu acelasi nume, destinatie de neratat pentru marile vase de croaziera care rup Adriatica si Mediterana in doua. Sea Star Danica, un complex de apartamente proprietate a unei mame care nu stie o boaba engleza si nici alta limba de circulatie internationala dar are alaturi o minunata fiica care stie tot, e simpatica, are zambetul continuu pe buze si te face sa te simti bine chiar si cand nu esti in apele tale. Apartament, trei persoane (am fost doar doua), cu de toate (televizorul nu functiona dar cui i-a mai pasat la ce priveliste aveam pe geam..). Carciumioare in apropiere, pizzerie la scara, chiar lipita de cladire, bisericuta de sec 14 in spate, pisici cleioase si care iti ciocane in usa dimineata, cum aud ca te-ai trezit. Rai, nu asa. 113 eur, trei nopti. Distractia diminetilor: stat pe terasa, privit in zare si la tabelul cu plecari/sosiri de pe aeroportul Crne Gore care e chiar langa. Avioanele aterizand si/sau decoland ne-au fascinat intotdeauna. Deh maica, fetishuri bizare. (nu, nu e zgomot de la aeroport cum v-ati inchipui. Aeroportul e mai mult un aerodrom si doar cateva avioane aterizeaza si seara lista de decolari si aterizari se incheie pe la ora 7)
Alte cheltuieli: taxa de trecere pod Calafat Vidin – 6 eur / Rovigneta Bulgaria – 8 eur / Urcat la Fortareata Don Giovanni in Kotor – 3 eur/pers / Parcarea in Kotor – 1 eur/ora / Trecut cu bacul din Lepetane in Kamenari – 4.5 eur (economisiti din drum la intoarcere vreo 40 km) / Barcuta in golful Kotor – 15 eur/pers
Distanta totala parcursa: 1200 km dus x 2
In rest, sky is the limit. Si nu, nu aveti nevoie de pasaport nici in Muntenegru si nici in Serbia si nici in Bulgaria. De alimentat in Serbia la benzinarii doar cu cardul (doar n-o sa schimbati euro in dinari sarbesti…) dar de intrebat inainte daca se poate plati cu cardul. Sa nu aveti surprize. Si e posibil sa aveti. Atentie la radare, sunt zeci de politisti muntenegreni si sarbi care stau cu „pistolul” si te vaneaza din vale si au si uniforma inchisa la culoare, fara chipiu si greu se disting in vegetatie. Limitele de viteza sunt 40-50-80 si se tot schimba tocmai bine cat pana la urma sa ti-o iei. Noi am ales metoda romaneasca „stau in fundul lu’ ala ca merge tare” si a functionat. O singura data ne-a oprit un politist muntenegrean, care cred ca se plictiesea. Ne-a intrebat unde mergem, ne-a intrebat daca a fost totul ok in Muntenegru si in 20 sec ne-a urat drum bun. Fara sa ne ceara actele, fara nimic. Dragut si frumos.
Cu riscul repetitiei: faceti Muntenegru cu masina, e o bijuterie aproape, mai aproape decat ti-ai inchipui si mai neasteptat decat ai crede.
