Fetelor, agroturismul nu este pentru cei cu grija pentru silueta, sa fie clar!
Asta e de la sine inteles. Bine, fie, poate fi dar e si pacat sa strici orzul, cum s-ar spune, pe gaste.
Si de fapt, stiti care e diferenta intre a manca la restaurant si in casa omului care iti pune chiar el, cu manutele astea doua, lucruri pe masa?
La restaurant putin iti pasa daca lasi in farfurie mancaruri neterminate, pe ospatar oricum nu-l intereseaza, iar bucatarul oricum are salariu.
E, la pensiune ti-e cam tarsa sa nu mananci tot pentru ca e posibil ca oamenii aia sa creada ca nu ti-a placut ce ti-au oferit. Si vezi ochii bucataresei chiar ochi in ochi cu tine, deci nu merge cu ascunzisuri si figuri.
Si pentru ca ai bun simt, nu stii cum sa-i convingi ca de drept si de fapt, pe bune, in tine nu mai intra nici o firimitura, dar’mite felul doi si desertul. Pentru ca pur si simplu nu mai poti. Nu mai e loc fizic..Nu mai intra nimic in tine.
Si pentru ca zaresti privirea oamenilor, atunci dai tare si cu forta totul gata din farfurie, pentru ca ii respecti pe oamenii astia de la pensiune, pentru munca lor, pentru felul in care stiu sa aiba grija de cea mai mica dorinta a ta, pentru felul cum te trateaza.
Si vrei la randul tau sa-i tratezi cu respectul cuvenit.
Si atunci mananci si iar mananci si mananci din nou.
Dimineata, pranz, seara.
Si a doua zi iar: dimineata, pranz, seara.
Cum n-ai mai facut-o de jde ani, de cand apuci pizze, covriji, shaorme si iaurturi chimice cu arome si hamburgeri si nachos-uri si chinezesti si alte amestecaturi de oras si musai suplimente alimentare, otravuri moderne, cand apuci, pe unde apuci. Haotic, spre vctoria finala si rapida.
In agroturismul romanesc se mananca, nenica, nu gluma!
La ce bun sa ti se puna in fata o farfurie cu fasole de casa sau un platou plin cu prajituri tot de casa facute de chiar de gazda, precedate de o supiera maaare cu bors, de aceeasi casa, cu zarzavaturi si diferite carnuri, impreuna cu smantana tot de casa, iar la micul dejun, daca nu ai sucombat intre timp, sa ai oua de la gaina aflata la 10 metri mai incolo, gem de capsuni pe care le gasesti in rasadurile de dincolo de fereastra, niste carnciori reteta casei si un lapte gros de vaca bine temperata.
Si tu, la toate astea, sa ceri o salata si un ceai. Poate si o paine prajita si un mar.
Nici un haz, zau.
Deci, cine are probleme existentiale de silueta si prezenta scenica in societate, sa nu riste agroturismul.
Noua insa ne place sa traim periculos astfel incat riscam din toate kilogramele noastre pe care, e drept, cu rusine declaram, le-am capatat in doar doua zile..Pentru ca nici nu am vrut si nici nu am renuntat sa fim niste animalici, cu simturile vazului, gustatului, mirositului, apucatului, auzului intinse la maxim si sa apucam in concluzie tot ce natura si oamenii locului ne-au oferit. Cu burtile pline, nesanatos cat cuprinde dar fericiti in simturile noastre buco faciale, grohaim veseli la ora asta cu gandul (da, culmea, inca mai putem sa ne gandim la asta!) la un „mic dejun” al campionilor care maine dimineata o sa arate cam asa…(zacusca de casa e in coltul din dreapta jos, alaturi de gemul de capsuni si icre si imediat in continuare carnaciorii de casa urmati de sunculita si pastrama. Ouale nu incap in ouare, iar laptele e chiar langa fresh-ul de portocale. Despre branza si cascaval nu are rost sa va mai vorbim, zicem ca farfuriile vorbesc de la sine..)
